110 ani de la patentarea fabricarii monoglutamatului de sodiu, cunoscut ca “potentiator de aroma”
110 ani de la patentarea fabricarii monoglutamatului de sodiu, cunoscut ca “potentiator de aroma”
Acum 110 ani, pe 25 iulie 1908, a avut loc un eveniment care a schimbat fata (dar mai ales gustul) industriei alimentare mondiale. In aceasta zi a fost aprobata cererea pentru patent, depusa pe 24 aprilie 1908 in Japonia de catre profesorul Kikunae Ikeda, pentru metoda de fabricare a unui condiment ce are ca ingredient de baza acidul glutamic.
Un an mai tarziu, in 1909, acest condiment a fost produs si distribuit de catre Suzuki Pharmaceutical Company (in prezent Ajinomoto Co., Inc.), sub denumirea de “AJI-NO-MOTO”, care s-ar traduce prin “esenta gustului”.
Patentul a fost obtinut apoi in Franta (1909), UK (1910), SUA (1912). In momentul de fata este vandut in peste 100 de tari si regiuni, fiind folosit inclusiv in diferite produse procesate.Aceasta inventie este considerata a fi una dintre primele 10 cele mai mari inventii japoneze. Profesorul Ikeda, profesor in departamentul de chimie al Universitatii Imperiale Tokio, interesat inca din copilarie de gustul supei de alge marine si plecand de la ideea ca acest gust este diferit de cele patru gusturi unamim acceptate (dulce, acru, sarat si amar), propune existenta celui de-al cincilea gust, numit umami, un gust aditional si complementar celorlalte patru gusturi cunoscute.
In cautarea componentelor supei care determina acest gust, in anul 1907, reuseste sa extraga din 38 kg de alge de kelp uscate 30g de monoglutamat de sodiu, pe care el il considera identitatea reala a celui de-al 5-lea gust. Desi in cercurile academice existenta lui umami a fost indelung dezbatuta si contestata, ulterior au fost identificati receptori specifici pentru acid glutamic in papilele gustative de la nivelul limbii si exista studii recente care sustin ca acesti receptori ar exista si in organele digestive, umami stimuland digestia.
Astazi termenul de umami este un termen acceptat international, la fel ca si folosirea acestui “potentiatorul de aroma” pe care il veti gasi pe ambalajele produselor procesate ca E621.
